aberatii hiper intelectuale: Orheiul şi călătoria mea în jurul acestuia

Inca la ultima calatorie de pe data de 9 mai imi planificasem sa fac inconjorul Orheiului, sa vad cum arata orasul in care locuiesc de 23 de ani. Si nu pentru ca nu stiu cum arata, ci pentru ca vroaiam unele locuri sa le vad mai indeaproape, fara a ma grabi undeva. Zis si facut. Ma intelesesem cu un prieten sa mergem impreuna si astfel dimineata zilei de 6 septembrie a fost planificata ca ziua cu pricina. La ora 9:30, ambii plini de forta si dorinta arzatoare, am dat start calatoriei noastre, incepind cu microraionul Lupoaica. Padurea este amplasata chiar peste drum de casa unde locuiesc, astfel calatoria a inceput cu o plimbare placuta si linistita prin aceasta. Asa a durat vreo 30 de minute, dupa care aveam sa uitam de liniste, pentru ca iesirea din padure duce direct la un drum destul de aglomerat de autoturisme, mai ales de camioane mari si galagioase. La orele 10:50 ajunsesem deja la scoala Internat, care se afla la marginea Orheiului. Trecand pe acolo am fost mihnit vazind 3 monumente unul linga altul a catorva tineri care au decedat in acel loc in accidente rutiere. Pe un monument erau fotografiile a 4 tineri care nici macar nu ajunsese la virsta de 25 ani! Poate totusi ar fi bine sa ne gandim la aceste lucruri cand suntem la volanul automobilului?!

La orele 11:05 eram deja in microraionul Bucuria si intrasem intr-un magazin ca sa cumparam o sticla de apa pentru a ne potoli setea, s-a nimerit o zi destul de calduroasa si cu un cer senin ca lacrima! Prietenul meu si-a potolit setea cu apa pe care o procurasem, iar eu aveam de baut o portie de proteine, ceea ce si facusem. Drumul nostru mergea mai departe si unicul lucru care deranja nu era caldura care era pe pas de a fi insuportabila, ci multimea de automobile care circulau prin oras, astfel producand galagie, praf si o stare de stres, dar asta nu ne-a facut sa cedam, mergem mai departe! La 11:30 eram aproape de autogara orasului, si gasisem un loc la umbra copacilor, astfel ne-am gandit ca ar fi bine daca am face un mic popas dupa 2 ore de mers incontinuu. 10 minute de odihna si cate o prasada mare si dulce ne-au facut sa ne simtim mai bine si ne-am pornit din nou la drum! Mai erau de vazut inca multe lucruri! In vreo 20 de minute de mers, la orele 12:00, eram la primul pod la intrarea in Slobozia-Doamnei. La cel de-al doilea pod ne oprisem putin pentru a admira natura si riul Raut care strabate orasul si il imparte in 2 parti neegale. Fiind ziua de simbata, am fost martori si la un cortegiu de nunta cu masini de lux si cu mire si mireasa frumoasa, ca doar la nunta toti mirii sunt frumosi, nu? ;) Ora 12:45 ne prindea pe dealul Nistrenei, un alt microraion al orasului, unde ne-am oprit la un popas, la fel la umbra copacilor, pentru a ne apara de razele soarelui care ne incalzeau nemilos. Mincasem cate o tartina si cate o prasada la fel de dulce ca si prima si dupa vreo 15 minute de odihna ne pornisem mai departe la drum, insa nu inainte de a ne mai aproviziona cu o sticla de apa pentru potolirea setei. Imi placea privelistea de cate ori aveam ocazia sa o vad de pe virful celor 3 dealuri inalte pe care le urcasem in acea zi, cel putin se vedeau doar casele, drumurile, si nicidecum nu se vedeau lucrurile mai putin placute, cum ar fi gunoiul, drumurile de calitate proasta si alte chestii de acest gen. Pe la orele 14, prietenul care era deja supraobosit din cauza caldurii si a stresului cauzat de multimea de automobile, ma rugase sa plecam acasa. Am acceptat rugamintea lui si la orele 14:30 ne urcasem in rutiera nr. 3 care ne ducea de la Scoala Muzicala pana la marginea casei in care locuim. La 14:45 finisam calatoria noastra, pe care nu o dusem pana la sfirsit din cauza oboselii.
Intr-un final, as putea sa spun ca am vazut unele lucruri mai indeaproape iar unele lucruri le vazusem pentru prima data. Nu mi-a parut rau ca am facut aceasta calatorie, si sper cat mai curind sa mai fac vreo una, doar ca trebuie sa ma gandesc unde sa o fac. Dupa o baie racoroasa si o portie de mincare calda si buna, facuta de mama, tragand concluzii si comparind calatoria aceasta cu cea facuta in data de 9 mai, pot sa dau un sfat, iubitorilor de calatorii - incercati sa gasiti o ruta cu cat mai putin transport posibil, este stresanta galagia si praful cauzat de acestea. Incercati sa gasiti un loc cat se poate de posibil pitoresc, cu multi copaci, flori de camp frumos mirositoare si alte chestii care nu e prea posibil sa le vezi in orasele aglomerate, astfel calatoria se va transforma in ceva foarte si foarte placut si deloc obositor! In sfirsit, vreau sa va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest articol, vreau sa va prezint cateva poze facute in acea zi si nu in ultimul rind vreau sa va rog sa comentati si sa va expuneti parerea, critica, sugestiile si ideile voastre daca nu am scris ceva asa cum trebuia! See ya! ;)

9:30 La start