Cîndva demult, auzisem un exemplu, bunpentru mine timp de cîţiva ani. Dacă arătăm oamenilor o foaie albă, cu un punct mic, negru, şi o să-i întrebăm ce văd ei, majoritatea o să răspundă un punct negru, şi puţini o să răspundă din prima despre restul foii care e de un alb imaculat. Se are în vedere, că majoritatea oamenilor, văd în semenii lor anume acele puncte negre, greşeli, pe care le-au comis cîndva, uitînd de multe ori să vadă şi partea bună a acestora.
Bene, pîn aici totul clar şi frumos.
Discutam într-o zi cu o persoană, care după mine, cunoaşte destul de bine Biblia, şi i-am pus o întrebare. Zic, dacă spre exemplu, un om este ateist, dar este un exemplu uimitor pentru majoritatea din noi, face o mulţime de fapte bune, şi unicul punct negru pe foaia lui, e lipsa credinţei într-un Creator, în ziua în care, dacă există Dumnezeu, şi o să vină armaghedonul, acest om o să fie distrus pentru că este ateist sau o să fie salvat pentru că a făcut multe fapte bune? La care mi s-a răspuns, că un om care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, nu poate fi salvat. Şi m-am întrebat, de ce, dacă Dumnezeu este iubire şi dreptate, de ce pune această persoană pe aceeaşi treaptă cu cineva care a făcut doar fapte rele în timpul vieţii? Şi am înţeles că exemplu cu foaia albă nu mai este valabil pentru mine, exemplu care-l aduceam de multe ori altor persoane. Am înţeles că oricît de albă ar fi foaia, oricum punctul negru există...
ce frumos scris ... dar adesea pentru noi numai punctul negru apare ... :(
ReplyDeleteMi-a placut materialul si ideea in sine cu foaiea alba si punctele negre. Asta e realitatea pe care o traieste orice om, tot ceea ce putem face e sa constientizam care sunt punctele noastre negre si sa incercam sa le reducem cel putin...
ReplyDelete