Paradox!

Ştii ce mă gîndeam într-o zi? Mă gîndeam că trăim într-o lume plină de paradoxuri! Ia uite un caz. De exemplu, dacă cineva omoară o persoană, acesta este prins (în mod normal) şi băgat la rece pe mulţi ani. Ei, viaţă de rahat, să stai între pereţi umezi şi să speri că poate peste ani o să fii din nou liber, dar nu o să mai fie ca altă dată. Buuuuun. Acum trecem la alt caz. Dacă omori mai multe persoane, cu o cruzime deosebită, eşti numit maniac, sau nu mai ştiu eu cum acolo, prins, băgat la puşcărie sau la casa oamenilor bolnavi mintal, şi desigur, că nu mai ai nici o speranţă să te vezi ieşit la libertate, deci, e rahat mare frate! Ai pus punct pe viaţă şi aştepţi ziua în care o să mori ca să poţi să fii liniştit. Buuun, şi cu asta-i clar. Hai să vedem paradoxul de care vorbeam mai înainte. Eşti soldat, mergi la război, omori zeci şi sute de oameni, vii acasă şi eşti numit patriot şi mare erou! Unde-i logica? Drept în cur! Iată de ce urăsc eu naţionalismul şi patriotismul! Cum poate fi ţara ta mai bună decît alta? Cum poate fi un popor mai sfînt decît altul? De ce este cineva în drept să-ţi ordone să-l omori pe altcineva? Paradox!